„Autoînmormântare” modernă: pătură, apă şi telefon mobil

Noaptea, cimitirul oraşului Blagoveshchensk arată ca o scenă smulsă dintr-un film de groază. Pietre funerare, vechi de sute de ani, dărâmate şi acoperite de iederă, movile de pământ din care lucesc oase în lumina lunii, pasaje întunecate prea mari între morminte. Nu e de mirare că despre acest cimitir, din Rusia, s-a dus vestea că e bântuit de fantome. Dar, în ciuda atmosferei înfricoşătoare din timpul nopţii, pe timpul zilei cimitirul Blagoveshchensk oferă privirilor turiştilor o arhitectură spectaculoasă. Aici au fost înmormântaţi doi gemeni care au murit din cauze misterioase la vârsta de trei anişori. 

 

Au intrat în legenda locală deoarece ambii copilaşi aveau câte un corn în mijlocul frunţii. După ce au fost înmormântaţi, câţiva localnici au văzut umbrele unor copii, după miezul nopţii, furişându-se pe lângă gardul cimitirului. Cornurile din fruntea lor luceau. Pe 1 iunie 2011, o veste groaznică avea să-i sperie din nou pe localnici. Dis de dimineaţă, cimitirul era înţesat de poliţişti, maşini de poliţie şi salvări. Toată lumea curioasă. Şi părintele se învârtea pe lângă o groapă de mormânt şi îşi făcea des semnul crucii. Apoi a apărut Alexeï Loubinski, reprezentantul anchetatorilor locali. El a fost cel care a dezlegat cât de cât misterul: un om a murit într-un mormânt. Cum a fost posibil ca un om să moară într-un mormânt? Anchetatorul a strigat către un subofiţer să-l coboare din maşină pe Lev Lazović. Omul avea mâinile prinse în cătuşe. Arestatul a fost condus la groapă şi i-a explicat anchetatorului ce s-a întâmplat. Mortul, adică C. Picuşceac a fost scos din mormânt şi apoi urcat într-o salvare pentru a fi transportat la medicină legală. Şi gata. Aceasta a fost tot. Mister total. Poliţia locală a difuzat în după amiaza pe 1.06.2011 un comunicat de presă prin care informa că în cimitirul oraşului a murit Picuşceac C. şi cauzele morţii sunt cercetate. Ştirea a apărut şi în presa românească la vremea respectivă, dar fără prea multe amânunte legate de caz. 

Pe 3.06.2011 biroul de presă al poliţiei a prezentat presei un comunicat  oficial privitor la caz. Iată declaraţia lui Lev Lazović: „În seara de 30.05.2011, am stat la o votcă cu prietenul meu Picuşceac C., în vârstă de 35 de ani. Am discutat despre fotbal, Apocalipsă, despre Bin Laden şi despre virusul E.coli. Apoi, din vorbă în vorbă, ne-am amintit de fantomele din cimitir. Pe la noi prin Blagoveshchensk circulă multe poveşti despre umbrele care bântuie noaptea printre cruci. E un yoghin aici în Blagoveshchensk căruia i s-a dus vestea că stă mai mult prin cimitir şi că a reuşit să pună stăpânire pe nişte fantome. Cred că a reuşit, spun asta deoarece, mai anul trecut era sărac lipit pământului. Acum are casă cu două etaje, terasă, două femei frumoase foc, livadă, avion şi mult pământ arabil. Credeam că fantomele l-au îmbogăţit. Atunci i-a venit ideea nebunească lui Picuşceac C.. Voia cu orice preţ să vadă o fantomă. Dar, în acelaşi timp, dorinţa cea mai mare a lui era să-şi testeze curajul şi puterea. 

A doua zi, seara târziu, cred că era ora 22.30,  ne-am furişat în cimitir şi am săpat o groapă de vreo un metru adâncime. Luase cu el o pătură, telefonul mobil şi o sticlă de doi litri cu apă minerală. El s-a lungit în groapă şi s-a învelit cu pătura. Eu m-am ocupat de acoperământul final. Peste groapă, la distanţa de 20-30 centimetri faţă de suprafaţa solului, am pus scânduri de lemn, apoi pământ. Am avut grijă, aşa cum ne înţelesesem, să centrez cele două ţevi de aerisire mai mult spre capul său. M-am c-am grăbit deoarece lanterna dădea semne să se stingă din cauza bateriilor. După ce am isprăvit munca, i-am dat un bip. El m-a sunat şi mi-a spus e bine mersi şi că e în aşteptarea fantomelor. Am simţit emoţie în vorbele lui, parcă îi tremura glasul, dar odată ce îmi spusese că e bine nu mi-am făcut griji. M-am dus acasă şi m-am culcat. Peste noapte a plouat violent. Au auzit trăsnete asurzitoare.
A doua zi, pe la 5.30 l-am sunat. N-a răspuns. Am insistat. Nimic. M-am repezit la cimitir. După ce am dat scândurile la o parte am constat că sufletul prietenului meu fusese furat de către fantomele alea nenorocite. Ţevile de aerisire, din cauza ploii, se înfundaseră. Amicul meu murise sufocat. M-am dus la poliţie. Anchetatorul mi-a spus că pedeapsa pentru fapta mea este de 20 de ani. Păi, dacă ştiam că o să se întâmple aşa, îmi făceam un pustiu de bine şi rămâneam eu în cimitir. Oricum mi-am distrus destinul.”

---

Tweet

---