Un oraș misterios care
a apărut și a dispărut în negura timpului. Arheologii l-au descris ca "Orașul Svastică". De fapt un posibil
leagăn al civilizației timpurii al rasei ariene. Una dintre cetățile cele mai
vechi, contemporane cu Babilonul, dar și cele mai enigmatice. Orașul se numește
Arkaim și a adăpostit, în urmă cu peste 4 000 de ani, un popor straniu ale
cărei tehnologie și cunoștințe erau mult superioare altor popoare din epocă. Misterioasa
așezare antică a fost descoperită în 1987, în regiunea Celiabinsk, din sudul
Uralilor, în timpul lucrărilor de amenajare a unor rezervoare de apă pentru
irigarea câmpurilor aride.
A fost momentul când din zoana desecată au apărut ruinele unei construcții ciudate. Forma enigmaticei construcții a devenit vizibilă numai de la înălțime. Când au sosit arheologii știau că au dat peste o oarecare cetate antică, de fapt au declarat că pentru început au văzut din avion o ”cifră gigant” alcătuită din cercuri imbricate cu linii radiante de la centru. Cifra arata ca o mandala indiană sau ca o roată cu spițe. Mai târziu, experții au început să suspecteze că era vorba despre un oraș antic construit în secolul 20 î. Hr. Marea și obsedanta întrebare care a persistat și macină încă neuronii comunității de istorici și de arheologici este: cine a fost civilizația care a construit orașul Arkaim? Antica cetate circulară este departe de a-și fi dezvăluit toate secretele.
A fost momentul când din zoana desecată au apărut ruinele unei construcții ciudate. Forma enigmaticei construcții a devenit vizibilă numai de la înălțime. Când au sosit arheologii știau că au dat peste o oarecare cetate antică, de fapt au declarat că pentru început au văzut din avion o ”cifră gigant” alcătuită din cercuri imbricate cu linii radiante de la centru. Cifra arata ca o mandala indiană sau ca o roată cu spițe. Mai târziu, experții au început să suspecteze că era vorba despre un oraș antic construit în secolul 20 î. Hr. Marea și obsedanta întrebare care a persistat și macină încă neuronii comunității de istorici și de arheologici este: cine a fost civilizația care a construit orașul Arkaim? Antica cetate circulară este departe de a-și fi dezvăluit toate secretele.
Din primele cercetări a reieșit faptul că Arkaim a fost centrul spiritual unde înţelepţii vedici (volhvi) au trăit şi au creat imagini, transformându-le în rituri şi ritualuri bazate pe Legile Universale, Legile lui Dumnezeu. Istorici, arheologi şi ufologi au petrecut mulţi ani încercând să elucideze secretele acestui oraş. Ce fel de popor a trăit în Arkaim cu peste 40 de secole în urmă? Cum a reuşit o civilizaţie atât de veche să realizeze un asemenea progres tehnologic, ce pare încă de neatins până în zilele noastre? Arhitectura orașului este foarte modernă și nu seamănă deloc cu cetățile construite în urmă cu 4 000 de ani. Arheologii au putut constata că toate casele erau echipate pentru a rezista unei substanțe ignifuge. Extrem de uimitor este și faptul că locuitorii aveau “condiții moderne” de stocare a hranei, un depozit legat de un sistem de aerisire.
De asemenea exista un puț și apa potabilă circula în fiecare casă, cuptoare și ustensile evoluate în bucătărie, rețea de scurgere modernă. O listă incredibilă care demonstrează știința vechii civilizații care a trăit în această regiune din Ural. Au fost descoperite artefacte având desenate multe svastici. Geneza simbolului svasticii este adesea alăturat simbolului transversal cum ar fi "roata soarelui" și sunt păreri că a fost folosit încă din epoca bronzului. Alți cercetători, cum de exemplu este Carl Sagan, sugerează că, în antichitate, o cometă a trecut foarte aproape de Pământ aruncând jeturi de gaz. Când a rotația ei a devenit vizibilă, anticii au adoptat imaginea. E ceea ce numim zvastică, un simbol pe care acum îl cunoaște întreaga lume. Svastica și rasa ariană au fost ulterior adoptate de către Hitler și de către naziști, ca simboluri ale rasei lor. Un zbor cu elicopterul deasupra Arkaimului oferă o senzație incredibilă. Enormele cercuri concentrice împrăștiate în vale sunt clar vizibile.
Orașul și împrejurimile sale sunt uniform înglobate în aceste cercuri. Nu se știe care erau funcțiile lor, dacă erau fabricate într-un scop defensiv, științific, educativ sau pentru ritualuri. Ritualuri care rămân de descifrat. Unii cercetători estimează chiar că aceste cercuri erau folosite ca platformă de aterizare ale unor nave spațiale. Între altele, oamenii de știință au făcut o descoperire surprinzătoare: în această arhitectura gândită în jurul geometriei cercului, există o excepție: piața centrală a anticului oraș Arkaim este construită sub forma unui pătrat. În acest loc s-au găsit urme de foc și de combustie lăsând să se presupună că în această piață centrală se desfășura un anume număr de ritualuri. Misteriosul popor de la Arkaim făcea ofrande zeilor în funcție de anumite aliniamente astronomice? Arheologii au dezgropat multe indicii care vor da o imagine a modului de viață al acestui popor enigmatic. Arkaim s-a dovedit a fi nu numai un oraş, ci şi un templu şi un observator astronomic.
Un zbor deasupra Arkaimului la bordul unui elicopter îţi dă o impresie incredibilă. Cercurile concentrice imense din vale sunt clar vizibile. Oraşul şi toate cartierele lui sunt înscrise în cercuri. Cercetătorii au analizat numele "Arkaim" și au ajuns la concluzia că este un cuvânt compus. Se compune din "Inv-Ka", adică cer și "IM", care înseamnă Pământul. Se poate înțelege că acolo este "Locul unde Raiul atinge Pământul." Dar zona Arkaim uimește și prin fenomene geofizice curioase: fluctuații de temperatură și de electricitate, variația câmpului magnetic în interiorul cercurilor, conductivitatea solului etc. Specialiștii de la stațiile de monitorizare a anomaliilor au semnalat o serie de fenomene curioase, care se manifestă în aria orașului-cetate: fluctuații ale parametrilor magnetici și de temperatură, care se mărește sau scade cu cinci grade Celsius spontan, fără să fie un efect al schimbării atmosferice, precum și fulgere globulare.
Și turiștii care s-au perindat prin Arkaim s-au plâns de stări nefirești, unii au declarat au fost cuprinși de inexplicabile stări de panică, alții vorbeau despre o creștere a tensiunii și despre accelerarea bătăilor inimii, dar si de o stare de febră, toate dispărând brusc, așa cum au apărut. Multi copaci din zonă prezintă malformații: trunchiuri torsionate, semne că există focare geopatogene, ceea ce ar putea explica de ce oamenii și animalele nu se simt bine dacă stau prea mult în zonă. În plus, geologii au constatat ca există și fracturi de plăci tectonice în valea Arkaimului, munții din jur fiind activi seismic, o altă sursă a anomaliilor fizice. Stările nefirești semnalate de oameni pot fi provocate și de canalele subterane de apă, concentrări de resurse minerale sau terenuri mlăștinoase, toate acestea fiind descoperite nu departe de cetatea de la Arkaim.
Cetatea a fost construită pe un deal, un loc virgin, fără să fi existat alta așezare înainte, după un model care, după părerea cercetătorilor ruși, imită secțiunea unui trunchi de copac, dar în planuri în trepte, fiecare cerc coborând o treaptă față de cel precedent. Întregul ansamblu reprezintă un complex complicat, având probabil rost civil, citadin, dar si funcție religioasă, fiind orientat după poziția unor constelații. Cetatea circulară conține 60 de clădiri, 25 în cercul interior și 35 în afara acestuia. Drumul principal care separa cele două rânduri de case au fost, de asemenea, pavat cu un fel de cărămizi din lemn și, sub el, ca și în toate drumurile verticale convergente care porneau din piața centrală a fost descoperit un sistem acoperit de drenaj al apei de ploaie. Fiecare casă asigură tot confortul, cu spații structurate în jurul unei vetre deschise, din care cauză acoperișul era boltit, cu orificiul de evacuare a fumului protejat, ca să nu pătrundă ploaia sau ninsoarea.
Fiecare casă avea o anexă, o cămară pentru păstrarea alimentelor. Apa era adusă printr-un sistem de conducte subterane, foarte ingenios și util. Unele treceau prin apropierea vetrei, unde aveau și rolul de a regla tirajul focului, folosit, în opinia cercetătorilor, și la confecționarea unor bunuri de uz comun, din cupru și bronz. Un alt sistem de conducte trecea pe sub cămări, apa rece curgătoare având rol de răcire a încăperii. Piața centrală din Arkaim, de formă neregulată, avea pe margini, din loc în loc, altare ritualice pentru foc. Cercetătorii au observat că orașul era echipat cu un sistem antifurtună, care îl proteja împotriva ploilor torențiale, apa scurgându-se, prin canale, în vale. Casele erau protejate împotriva incendiilor, materialele de construcție fiind impregnate cu o substanță ignifugă. Site-ul a fost înconjurat de două cercuri concentrice de fortificație din pământ cu schelete din grinzi din lemn și cărămizi, având un dimetru de 160 de metri. Construcția, înconjurată de un șanț adânc de doi metri, avea pereți groși de cinci metri și înalți până la 5,5 metri.
Au fost descoperite patru porți, direcționate de către cele patru puncte cardinale, cea principală fiind la vest. Se presupune că până la 2500 de oameni ar fi putut să trăiască în cele 60 de case de Arkaim. Cu atât mai curios este modul în care locuitorii au părăsit orașul, incendiindu-l intenționat, după ce si-au strâns strictul necesar, fără să fi fost amenințați. Cercetătorii au ajuns la această concluzie pentru că nu exista rămășite umane și nici indicii că ar fi avut loc vreo luptă în împrejurimi. Un mod similar de părăsire a cetăților l-au practicat și mayașii. Istoricii atribuie genul acesta de construcție circulară, total atipic pentru regiune, ”masageților”, (geți care au emigrat în masă, în mai multe etape, ajungând până la Munții Urali, în China și Tibet, păstrând de-a lungul timpului religia și simbolistica solară). Un model unic de "organizare de stup" a cetăților circulare, care a influențat ulterior arta funerară a vechiului Orient.
”Masageții”, un popor de proveniență română, au căpătat experiența construcțiilor circulare datorită geografiei țării noastre: are un relief concentric, care coboară în trepte, din Munții Carpați la Subcarpați, la dealuri și podișuri, apoi la câmpii. Un model circular sacru, am putea spune, pentru triburile plecate în bejenie. În ce privește cetatea solară Arkaim (în limba română arhaică "im" – care înseamnă noroi, mâl), probabil că "arca" fusese doar un popas spre destinația finală, de aceea au și părăsit-o, aparent fără motiv. Cert este că în ruinele cetății au fost descoperite săbii scurte cu lame curbate, ceramică ornamentată cu zig-zaguri, spirale și cruci cu raze, aceleași simboluri fiind prezente și pe cămășile din pânză topită purtate de localnicii văii Arkaim. Tipic pentru cultura ariană, luând în calcul construcția arkaimă, unde se află și un templu solar şi un observator astronomic de tip ”Stonehenge”, dar de dimensiunile celor din Munţii Orăștiei de pe teritoriul geto-dacilor. Întreaga structură uriașă circulară este orientată spre cer și designul arată ca un model al universului.
În conformitate cu concluziile astronomului Konstantin Mpistrouskin, Arkaim monitoriza și detecta 18 fenomene astronomice. Printre acestea putem menționa: răsăritul și apusul soarelui, datele solstițiul de iarnă și de vară, echinocțiul de primăvară și de toamnă, luna nouă și luna plină, toate acestea cu o precizie uluitoare. ”Stonehenge-ul” monitoriza numai 15 fenomene astronomice și cu o precizie mai mică. De reținut că aceste două site-uri sunt situate la aceeași latitudine. Din moment ce numai ”masageţii” şi dacii lui Arsache ridicau cetăţi circulare prin stepele Asiei, putem presupune că “arienii” care au construit Arkaim erau strămoşii lor. Gordon Childe, profesor la Universitatea din Oxford, publică, în anul 1993, la Barnes & Noble Books, New York, “The History of Civilization”. El situa leagănul arienilor, în timpul primei lor apariţii, în spaţiul carpato-dunărean. Astfel de construcţii circulare, “aparate ale lui Uriel”, cu rol astronomic, astrologic şi agronomic, sunt caracteristice primei civilizaţii.
Reamintim că în “Cartea aştrilor cereşti”, Enoh, patriarhul antediluvian, este învăţat de îngerul Uriel cum să construiască un “aparat ceresc”, pe care să-l lase pământenilor. Reconstruit după instrucţiunile lui Uriel, de către cercetătorii britanici Christopher Knight şi Robert Lomas, acesta a ieşit exact de forma şi dimensiunea sanctuarului rotund de la Sarmizegetusa. Şi atunci, nici nu ne mai miră de ce, oriunde se găsesc astfel de sanctuare, în jur sunt denumiri străvechi ce amintesc de uriaşul Uriel: Urali la ruşi, Uroiul, la noi, cu mituri despre uriaşi. Ca o regulă, toate aceste “aparate” sunt bazate pe anumite zile, solstiţiile de vară şi iarnă, când razele soarelui cad pe o anumită parte a sanctuarului. Toate au o cale procesională pavată cu plăci de granit care duce la un templu, din care soarele poate fi văzut, prin ferestre şi portaluri, în toate ipostazele sale. Acelaşi model sacru îl aveau şi preoţii daci, care construiau “aparatul solar” din lemn şi granit. Arkaim nu este decât o altă cetate-sanctuar închinată Soarelui, de slujitorii lor străvechi: arienii din bazinul carpato-dunărean.
|
|
Tweet |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu