Este o poveste care a captivant lumea de pe toate continentele. Pe 28 februarie 2013, un ziar din Florida și-a anunțat cititorii că poliția încearcă de mai multe luni să identifice un individ misterios, găsit în stare de inconștiență, într-un motel din Sudul Californiei. El a fost transportat la spital și, după patru luni, când și-a revenit la viață, nu și-a mai putut aminti cine este. Medici au declarat că era vorba de-o ”amnezie trecătoare” și e ceva obișnuit. Se întâmplă des. O asemenea amnezie poate dura câteva zile sau câteva săptămâni.
Dar, curând, medicii l-au diagnosticat
pe pacientul necunoscut cu ceva mai grav: ”amnezie
tranzitorie globală”, afecțiune declanșată de traume fizice sau emoționale,
care poate dura mai multe luni. Tulburare mintală rară care se caracterizează
prin pierderea memoriei, inițierea unor "călătorii spontane și
neplanificate" și adoptarea unei noi identități, în funcție de soare. Problemele
pentru medici au început din momentul când pacientul a început să vorbească în
suedeză. Un translator, din cadrul Desert Regional Medical Center, a reușit să
afle despre ce este vorba. Pacientul a întrebat de ce se află acolo. Mult mai
problematic a fost după ce și-a comparat figura din oglindă cu cea din actul de
identitate. Nu și-a recunoscut nici propria față. El a spus că se numește Johan
Ek, deși pe permisul de conducere scria că se numește Michael Thomas Boatwright, s-a
născut în Florida și a servit în Marina SUA în perioada 1971-1973.
În camera
motelului a fost descoperită o geantă cu echipament sportiv, un rucsac, cinci
rachete de tenis, două telefoane mobile, bani, și un set de fotografii. Patru acte
confirmau că el se numește Michael Thomas Boatwright și este în vârstă de 68 de
ani: un pașaport, o carte de identitate de California, un card medical pentru
veterani și un card de securitate socială. La văzul tuturor actelor și
obiectelor, Boatwright a spus, în suedeză, că nu-și amintește nimic din trecut.
Pentru început oficialii au crezut că a fost posibil ca Boatwright să fi venit
în oraș pentru un turneu de tenis care urma să se desfășoare în zilele respective. După o căutare extinsă, apelând
la mass-media și internet, personalul medical și lucrătorii sociali au fost în
imposibilitatea de a localiza rudele lui Boatwright. Veteranul nu avea nici un
venit sau o asigurare, complicând și mai mult tratamentul în spital. Nu-și amintea
nici unul dintre codurile pin ale cardurilor bancare, el având câteva conturi
în… China. Nu-și amintea nici cum a făcut schimb de bani, sau cum a călătorit, la
ce adresă a locuit.
Uitase că are cu fosta soție un fiu și două fete. "Este un fel de «tabula rasa»", a
declarat Lisa Hunt-Vasquez, asistentul social al veteranului. ”Am căutat cu «googleimage» fotografii
similare cu cea din pașaport. Așa am aflat că Boatwright a fost profesor de
designer 3D și a predat limba engleză în Japonia timp de zece ani și
apoi vreo patru ani China. Am descoperit câteva fotografii în care Michael
Boatwright este alături de două femei - una considerată a fi soția lui și un
băiețel considerat a fi fiul. Apoi am descoperit, pe situl English School,
din Zhuhai, China, un comentariu cu privire la faptul că a părăsit brusc postul
de profesor, cu un an înainte de a-și
pierde definitiv memoria. Toate încercările de a descoperi un prieten
sau o rudă nu au reușit. O adresă mâzgălită pe pașaportul său american, a unei japoneze,
considerată fosta lui soție, m-a trimis într-o fundătură. La fel și toate
numerele afișate pe telefonul lui.
Consulatele japonez, chinez și suedez nu
aveau nici o informație cu privire la numele de Michael Boatwrigh. Am aflat
doar faptul că a zburat spre Palm Springs din Hong Kong, pe 24 Februarie 2013 –
în ultima zi de valabilitate a vizei de ședere în China. Nu știe nimeni de ce a
ales să zboare în California. Luând drept indiciu rachetele de tenis am intrat
în câteva cluburi locale de și am
întrebat dacă a fost programat să joace. De la biroul de persoane dispărute, din
Florida, mi s-a comunicat că părinții lui
au decedat și că prima sa soție a divorțat de el în 1983”. Pentru
Boatwright, frustrarea și confuzia întregului calvar a devenit din ce în ce mai
înnebunitoare: "Când mă uit la poze,
am văzut-o pe fosta mea soție și pe fiul meu ... pe mama mea și pe bunica, dar
eu nu le recunosc. Eu nuuu leeee cuuuuunooooosc!!!! Uneori mă cuprinde tristețea
și mă înfurii peste măsură. Pentru mine viața de zi cu zi este un iad. Aș vrea
să intre cineva în pielea mea măcar pentru o zi. Veți experimenta coșmarul de-o
viață. Caut în zadar evenimentele pe care le-am trăit, în care am fost direct implicat.
Acum fac foarte multe exerciții fizice. Cred că prin acest mijloc pot să
direcționez atenția minții pentru a-mi
recăpăta memoria.”
Pentru a-l ajuta Boatwright să se adapteze la noua realitate, Hunt-Vasquez l-au pus în contact cu comunitatea americano-suedeză locală din Palm Spring. ”Acolo și-a făcut câțiva prieteni dar, în ciuda conversațiilor lucide, veteranul suferă de detașare de realitate. Facem tot posibilul pentru ai identifica rudele. Din câteva surse am aflat că el a trăit într-adevăr în Suedia, prin mijlocul anilor 1980, dar la el nu se simte nici un fel de accent. Probail că a învățat suedeza târziu, și a vorbit-o foarte puțin. Nici una dintre fotografiile lui nu exercită nici o influență asupra memoriei lui”. În ciuda cunoștințelor pe care le-a cumulat în îndelungata lui carieră profesor de designer și de engleză, în prezent Boatwright nu mai are nimic, nici un fel de suport de memorie pentru a se bucura de experiențele și reflexele pe care le-a învățat în timpul vieții sale. Și, din păcate, acum este îngrijorat și de faptul că trebuie să stea mult timp într-un spital, deoarece, în ciuda amneziei lui, el este sănătos.
Dar,
spitalul este în căutarea unor opțiuni viabile pentru ai asigura plata
tratamentului: încearcă să evite să-l scoată în stradă. După o căutare extinsă,
personalul medical și lucrătorii sociali au descoperit-o pe o anume Brewer, sora
lui. Dar nici ea nu avea informații despre Boatwright. Nu știa ce s-a întâmplat
cu el. "Nu am mai vorbit cu el de ani de zile. A dispărut. Ultima dată am
vorbit cu el în urmă cu aproximativ 10 de ani și de atunci am pierdut orice
contact. A fost întotdeauna un rătăcitor. S-a reîntors odată deoarece a avut
nevoie de bani,” a declarat prin telefon Brewer. Evidențele publice suedeze
arată Boatwright a trăit în Suedia în perioada 1981 și 2003. Suedezul Olof
Sahlin a spus că s-a întâlnit Boatwright în jurul lui 1985, la un turnir medieval.
”Învățase să vorbească un pic de suedeză și a jucat într-o trupă de turnir
medieval. A apărut îmbrăcat în armură.
Avea coif, suliță și încălțăminte de epocă.
După câte am aflat a lucrat în Suedia ca asistent personal în sectorul
construcțiilor. Ultimul contact cu el a fost 1999 și de atunci a dispărut
definitiv”. Alte informații au venit să demonstreze că în anii 1980, Boatwright
a trăit pe un vapor numit "Honey Bea", din Rhode Island. A petrecut
mult timp în Houston, Mexic și Newport. Dr. Robert Bright, psihiatru la Clinica
Mayo din Scottsdale, Arizona, este de părere că în cele mai multe cazuri apar
niște coincidențe ciudate, rare, care-l să-l
aducă pe pacient la pierderea totală a memoriei. ”Această acțiune șocantă i-a provocat leziuni traumatice
cerebrale: un accident vascular cerebral, un atac de apoplexie, insuficient
oxigen sau o infecție. În astfel de cazuri pacienții, în momentele respective,
au de obicei pierderi de memorie, dar nu pentru multă vreme. Dar nu să-și
piardă identitatea sau capacitatea lor de a vorbi în limba lor maternă sau de a-și
uita evenimentele mai îndepărtate în viața lor!
O a doua ipoteză, și cred că
aici îl putem așeza pe pacientul nostru, e faptul că ar fi existat o cauză
psihologică, iar pacientul se confruntă cu ceea ce este cunoscut sub numele «dissociative
fugue»,«psychogenic fugue» sau «amnezie psihogenă la nivel general». «Disociative
fugue» este o tulburare psihiatrică rară, caracterizată prin ștergerea (reversibilă)
a identitătații personale, inclusiv
amintirile, personalitatea și alte caracteristici de identificare ale
individualității. Dar aceste stări de pierdere a memoriei este de obicei de
scurtă durată (variind de la ore la câteva zile), dar poate dura luni sau chiar
mai mult. «Disociative fugue» implică, de obicei, o călătorie neplanificată sau o
rătăcire în peisaj, și este uneori însoțită de crearea unei noi identități. În
lume sunt înregistrate multe cazuri asemănătoare și de vină este depresia, care
la rândul ei este provocată de factori de stres.
Nu știm ce s-a
întâmplat cu Boatwright. Creierul lui este închis, este plecat în alt timp și
loc. Probabil în Suedia pentru un anume motiv.
Poate că Suedia a fost un loc cu mai puțin stres. O a treia posibilitate este prefăcătoria.
Joacă teatru pentru a evita astfel anumite probleme. Când avem de a face cu
astfel pacienți, care se prefac că au pierderi de memorie, este
dificil pentru psihologi și neurologi să stabilească de ce boală suferă sau un
tratament. Dacă pierderea identității lui Boatwright lui
nu provine din cauze psihologice, medicii și asistentele lui ar trebui să fie
în măsură să-l ajute să-l scoată din tratamentul respectiv și să-i ofere
psihoterapie sau medicamente pentru «dizolvarea» depresiei sau a stresului - prin
contactarea directă a familiei lui”. (dailymail)
|
|
Tweet |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu